Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sentimentală simplă
am plâns într-atât pe genunchiul tău
încât valurile rochii îmi mângâiau răsunetele în răspăr
și eu nimic nu pricepeam
indiferent dacă treceam gând pe deasupra,
ori pe dedesubt.
nu știu prea bine de unde atâta mișcată rochie...
poate că-i din trista tăcere de odaie
sau din umbra crucișă toamnei zurlii
cu aripile împotmolite într-un gard plin de anomalii.
totuși, îmi aduc bine aminte
de vrabia ce plângea vremii de atunci
când pe nisipul mării înzorzonați cu goliciuni
înșiram desene cu cele câteva degete lovite de zori
amăgindu-ne că-s gânduri uitate în vară.
și tăvălit pe iluzii albastre eu speram pururea să te extrag
dintr-un cerc scăpat de vreo auroră
cu intenții anume și sublime,
întețit să te ascund într-o emoție de-a mea,
la sosirea nopții în mâini eu să te sărut cât oi putea.
dar acu te vreau o Ană părăsită de cărămizi.
doar din ziduri de stele să-mi reapari,
revolta erotismului a mi-o plimba pe piept
și rămasă tu, în genunchii goi și tulburi
din gură să-ți lepezi toate dorurile ce te-au fiert.
poezie
de
Mihai Savin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice