Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sihastrii întunericului
Peșterile întunecate
Ascund un mister bine păzit,
Locuiesc fapturi uitate,
In vechile timpuri,
Scormoneau adâncurile după aur,
Timpul a uitat de ei,
S-a întâmplat ceva neobișnuit,
Aurul nu le mai este existentă,
Cu mult timp in urmă,
Unul din ei de o pământeană
Sa îndrăgostit,
Era hidos, bizar, respingător,
Fata la supus la un test,
De vrei iubirea mea pură,
Adu-mi un munte de aur,
Nu pot face acest lucru,
Noi iubim aurul mai mult
Decât orice pe lume,
Nu vroiam aurul,
Si de mi-a aduceai un munte de aur,
Tot nu veneam cu tine,
Nu e răspunsul asteptat,
Pleca fata plângând,
Se întoarse si faptura in adâncuri,
Aurul numai avea strălucire,
Dorul de fată îl ucidea,
Se duse înnebunit după ea,
Fata dispăruse,
Înnebunit de durere,
Se întoarse in adâncuri,
Ascunse tot aurul strâns de neamul său,
Sfat mare strânse,
De atunci aur numai caută
Nimeni dintre ei,
Stau in pesterile intunecate, meditează,
Caută fericirea in întunericul umed si rece,
In căldură si lumină e mai usor de găsit
Aurul de metal l-au schimbat,
Caută auriile trăiri ale fericirii,
Au învățat, fericirea si dragostea pură
Nu au preț pe lumea asta!
poezie
de
Petru Daniel Văcăreanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice