Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Încercuiri de flori
Nu pot atinge cerul, în schimb minunei mele,
Colos de suflet viu ieșit din strai de stele, da.
Iubirea mea, insațiabilă ți-adulmec lan de maci
Și îți golesc în mine răsăritul, suavă demiurgie
Nu pot atinge cerul, mă mir că sunt prea mic
Fur coaja lui cu gândul, ce-mi este treaz abia,
Iau calea veșniciei, cât pot îngrop Eden în ea
Și-alintă mână trupul tău, astrul dumnezeirii mele
Miracolul iubirii te-a-nsămânțat lumină
În coaste și sub pleoapă, prin risipiri de raze,
Înmărmuresc miresme și-al inimii izvor
Se curge-n curcubeie, tresar urșii la poli
Căci noi si Preaiubirea, purtăm același chip
Iar pântecul respiră cu fericiri de pori
În părul nemurirei ne ducem traiul sori
Cu-Înaltul în lumină și-ncercuiri de flori.
poezie
de
Cipriana Tanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice