Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Să lungim adevărurile
în palmă scrâșnesc gânduri...
pielea mătăsoasă a erorii înfășoară lumea.
pe sub axiomă înfometată eu trec adesea
cu grijă să nu mă împiedic de vreun cuvânt țuguiat.
tentaculele singurătății să nu-și facă datoria asupra-mi
înfășurându-mă.
amintirile merg pe jos prin amănunte nemângâiate
și tot mai de aproape inconștientele raze le urmăresc.
o aureolă de atins, rostogolită atât de imediat
de poate fi suflată și-n ochi
bârfește stelele mutate de vânturi pe ape.
dar eu nu hotărăsc soarta lumii niciodată;
ea e hotărâtă de șfâșietorul început.
cred că ai aflat că de-a lungul vremii
nu s-a găsit nicio muzică înțepenită
să nu mi se lege de gleznă.
numai așa am putut mă retrage treptat din mine
și să-mi fug uitarea prin infinitul tău...
în febra timpului să aruncăm aceleași sensuri
și să lungim adevărurile până-n lenea rațiunii.
poezie
de
Mihai Savin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice