Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Noi începuturi
Sălbatic, un urlet se-aude
pierzându-se-n văile ude,
trecând peste stâncile toate
din muntele-n care o mamă
uitând crezuri vechi, alungate,
feciorul își cheamă.
Se simte pierdută-n regatul
în care doar ea și băiatul
scăpaseră din vânătoarea
de lupi și de alte jivine,
urmându-și intinctul, chemarea
în viață a-l ține.
Trăiau, pe atunci, într-o grotă
din munte, mai sus, la o cotă
la care pădurea dispare,
lăsând printre stânci numai jnepeni,
iar urmele de pe cărare
nu poți să le depeni.
Cu greu, sacrificii și muncă,
urmând a naturii poruncă,
l-a dus, educându-l, prin lume,
de multe ori rea, adversară,
în care-a putut să-l îndrume
c-o dragoste rară.
Crescuse, puternic și suplu,
vânând amândoi ca un cuplu,
regină și prinț în ținutul
în care, solemn, hieratic,
urlau, înspre lună, salutul
energic, sălbatic.
A fost însă-o noapte geroasă
în care, de urlete-atrasă,
venită din neguri de munte,
o nouă chemare apare,
pornită, cumva, să-i înfrunte
pe vechea cărare.
A fost mult prea mult, iar regina,
uitând și vânatul, și cina,
a fost la un pas de-a ucide
străina din alte ținuturi,
venită cu gânduri avide
spre noi începuturi.
A fost o-nfruntare de groază
în care cuvântul "cedează"
se pare, străin de-amândouă,
a fost cel impus, la plecare,
de lupul ce-n viața cea nouă
a vrut împăcare.
Și-acum se aude, sălbatic,
un urlet mai slab, singuratic,
al celei rămase regină,
ce, fiul plecat, își mai cheamă,
urlând, înspre luna cea plină
durerea de mamă.
poezie
de
Daniel Vișan-Dimitriu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice