Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poem
dedicat lui Irimia-Lucian David
Când un rinichi mi-ai oferit "speranță de viață" mi-ai dat,
de-aceea ne-am și înfrățit, dar, elegant, te-am refuzat.
Ai fost sublim în rugăminți de sănătate și noroc,
cuvintele-ți erau fierbinți, dar nu puteam să îmi bat joc.
Că fiecare-și duce soarta precum i-o fi în destin scris,
iar tu ai vrut să-mi deschizi Poarta și să mergem în Paradis.
E greu că în zilele noastre puțini ca tine mai găsești,
ca un Luceafăr printre astre tu vieții mele strălucești.
Mi-ai dat lumină și speranță, cu dor de viață-am renăscut,
recunoștința, cu prestanță, venea de la necunoscut.
Nici nu te știu de unde ești, poate-ai familie, copii,
și-i încânți seara cu povești despre un om ce nici nu-l știi.
Că ți-a plăcut tot ce-am postat pe Facebook: proză, poezii,
încât te-am impresionat și frate-ai vrut ca să-mi devii.
Ai tot respectul meu și stima, nemărginita prețuire,
recunoștința și sublima întoarcere în Nemurire.
poezie
de
Petre Prioteasa
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice