Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ce e viața omului
Ce e viața omului,
E ca floarea câmpului,
Azi e floare pe câmpie,
Mâine nimenea nu știe...
De aceea, dragii mei,
Sa avem mireasma ei!...
Ce viața omului,
E ca frunza codrului,
Stă în soare, stă în vant,
Dar tot cade pe pămant
De aceea, dragii mei
Să avem culoarea ei!...
Frunza, floarea,
Ea se bucură de soare
Când e frig e rabdatoare
Și când toamna ea sosește
Vrea nu vrea, îngalbeneste
Iar iarna când a venit
A plecat... s-a prăpădit...
Întâi suntem mugurasi
Verde crud suntem gingasi
Înverzim și stralucim...
... dar apoi îngalbenim
Vrem nu vrem, ne prăpădim,
Vrem nu vrem, ne prăpădim...
Vedeți voi dragii mei
Timpul nu-l oprim cu lei,
Și de Frunza va cădea...
verdele îl vom păstra,
Și de Floarea va pleca,
mireasma e pururea...
De aceea dragii mei,
Să avem culoare verde
Și parfum ce nu se pierde,
Într-o zi noi vom fi duși...
Nu știm unde vom fi puși...
poezie
de
Grațiela Lionte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice