Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nesăbuire
Ți-am stins fericirea, cu vorbe ciudate,
Și zâmbetul tău a-nghețat, întristând
Comoara, păstrată-n simțiri parfumate,
Din flori de lumină, sădite în gând.
Tu, lacrima mea de noroc și visare,
Cuminte, 'nțeleaptă, discretă și dulce,
Mai dă-mi o speranță, mai crește-mi o floare!
Promit: nebuniei, îi pun acum, cruce!
Am fost otrăvită de neagra ispită
Ce-mplântă pumnale cu-a ei gelozie!
Ajută-mă, Înger! Eram adormită!
Pe cer am pus lacăt, cu-a mea nerozie!
Am ars bucuria, am plâns, fără rost,
Amar, inventat de monștri-n venin!
Hai, crede-mă, Înger, povară mi-am fost!
Dă-mi zâmbetul tău! Mă scapă de chin!
poezie
de
Georgeta Radu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice