Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Până la gheață, din colind
Cu acest dor, tulburător de tandru,
Singurătatea mi-i ca un meandru,
În verdele monahic e ascunsă,
Făcându-mi liniștea - răpusă.
Cu firul ierbii numai împreună,
Îți caut întrebarea, ce îmi curmă
Adâncul înțeles... și ți-aș răspunde-
Tot eu ca mamă, dorul n-aș ascunde.
Cu spiritul astral, și de aproape,
Mi-aș dirija privirile pe ape,
Să nu existe depărtări lumină,
Ci-n ochii tăi, să ard, senină.
Că dorul nu știe de beznă,
Aprinde și durerea-n gleznă,
Îți scoate capul de pe umeri,
Și nu vrei anii să ți-i numeri.
Și vălul șoaptelor parcurge
Distanțe, ce văd chipul dulce,
Îmi este dor, până la moarte,
Și dincolo de ea, prin noapte...
Că dorul, care îl descoperi,
Le vede n tine, tot ce acoperi,
Nu ai altfel de... un alt Dor,
În sinea ta de spirit doritor.
Și numai dorul nu e o trădare,
În ciuda stelei căzătoare,
Această veșnică prezență
Te umple-adânc de o absență.
******
Cum să cerșești luminii- soare,
Cum vieții să îi ceri favoare?
Cum dorului să-i poruncești,
Că altfel nu știi, să trăiești?
Când ai să vezi, că iarba suie-
Să-și facă dor, pe cărăruie,
Îți va fi dor de-un dor, ce nu e,
Și nu-i cel drag, ceva să-ți spuie.
În partea, dată stelelor aprinse,
Ai să strigi " Dorule ucise!
Mă doare mult, până la tine,
Încă un dor, căzut în mine."
Un drum de dor, necontenit,
Va înverzi sus, din pământ,
Până la gheață, din acest colind,
Dorul nu seacă, nici în gând...
poezie
de
Lilia Manole
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice