Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
La azil...
O bătrână, fiind pe moarte
Și-a chemat fiul aproape
Și cu ochii stinși spre cer
Grăi celui, ce stingher
Lângă ea, cu-n pic de teamă
Îi asculta vocea caldă:
- Dragul mamei, drag copil
Când m-ai adus la azil
Am tot plâns și m-am căit:
- Oare unde am greșit
Și-n necunoscuta lume
M-ai adus cumva, anume
Să dorm pe pernă straină
Fără a avea vreo vină.
Știu... boala-i nesuferită
Bătrânețea chinuită,
Și tu, dragul meu, copil
Te-ai gândit că la azil
Voi fi bine îngrijită
Și de ochi străini ferită,
Să nu vadă amicii tăi
Cum curg pe obrajii mei
Lacrimi, fără voia mea
Când nu aveam ce mânca...
Cu ochiii in depărtări
Și cuprins de remușcări
Fiu-și întrebă măicuța
Dacă are vreo dorință:
De sub pleoapa obosită
Cu privirea chinuită
Și cu glasul tot mai stins
Mama lui, încet, i-a zis:
- Vezi că, în sertar, am pâine,
Te rog, să ai milă de câine,
C-am plecat și i-am lăsat
Sufletul nemângâiat
Și-atunci... când o fi bătrân
Să nu îl azvârli în drum...
poezie
de
Vasile Coman
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice