Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Iubire interzisă
În ochii ei priveam cu fremătare,
Știind că-n viață nu va fi a mea.
În frumuseți n-avea asemănare
Și-atunci când eu plângeam, dânsa râdea.
De mersu-i sufeream pân-peste poate,
Știind că-un oligarh mi-o va fura.
Din crângul ei să strângă taine coapte,
Un miliard de-arginți în schimb să-i dea.
Eu nu puteam să-i dau decât Iubirea,
Pe care Dumnezeu mi-o trimitea
Și într-o zi i-am scris: "Mă pierd cu firea
Și am să mor de te vei mărita!"
Ea a citit răvașu-n miez de noapte
Și când gândi să-mi șteargă lacrima
Deschise ușa, dar un glonț din spate
Îi prăvălise vraja pe podea.
Și dintr-odată vânt porni să bată
Și-o ploaie ocupase țara cea,
Unde un oligarh ucise-o fată
Și tot el, în genunchi, o săruta.
poezie
de
Traian Vasilcău
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice