Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ultima noapte de război
Aici...
mi-am aruncat ancorele de timp,
pe cel mai tare pietriș,
printre cele mai frumoase piscuri;
un munte făcut pentru soare și stele!
Cu brațe de fier și priviri de răpitor
am mascat fără emoții armamentul,
dar gândit, oricând la-ndemână!
Vremurile... m-au făcut cu acoperiș,
apoi sub el a venit o femeie... copiii.
Am semănat, cosit, am cules, împreună.
M-au învățat să mă joc cu ei.
Războinicul din mine se domolise bolnav
și murise îngenunchiat cu zilele-n mână,
între gânduri simple și dragi,
ca un dezertor mincinos fără război!
De lancea războiului nu mai eram sigur.
Un pumnal moștenire, îl țineam amintire.
Mâine, preotul o să-mi boteze copilul.
Vin avem destul și tăiem și mielul.
M-am obișnuit așa, într-un greu drag.
Bătrânii locului au niște vorbe,
pentru această continuă rostogolire,
zvârcolire-nvoită între viață și noapte,
ei spun:
că-i bună "Sfânta Iubire".
poezie
de
Cristi Poe
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice