Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Clocotul trupului
Cu ochii-și spală cerul adâncurile din sfere,
Cu soarele sărută tălpi de-anotimp aprins,
Și șuieră în vânt albastrul curs din vene
În trupul trecător, captiv în necuprins.
E iarnă-n foc ce arde în cântecele serii,
Curg vorbe-nmiresmate, durerilor să spere
Și vară în dimineață, cuvintele tăcerii,
Sinapsele fierbiți curg râu în caractere.
Sprâncene ale vremii se spintecă la țărmuri,
Pe ape, rezemate, stau vise-n cețuri groase,
Ard munții-n miezul lavei ascunse-n grele somnuri,
Ecoul prizonier pulsând în margini arse.
Cearcăne de lumină cad pe oglinzi de chin
Când eu îi mângâi șoapta de glas catifelin!
sonet
de
Aurel Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice