Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
O, ce bine
mă încoronai ca de obicei iubito cu ochiul tău
și grabnic mă mai duceai în grădina dată-n coline,
prin esențele serii să mă pot salva, lumii să mă reîncep...
o, și ce bine mai era în murmurul fericirii depline!
și la lumina zâmbetului tău vedeam
cerbi încătușați în nemișcate sfere.
vedeam precum și clipe neaciuate
cum prin triluri de crengi aninate
aduceau gânduri în profil
pe când prin amenințarea tăișului alb
noi miresmei de salcâm riscam
și dâră lăsam și un suspin tactil.
remarcabil, geana ta îmi grebla sentimentul întruna
pregătindu-l lucrării de primăvară.
prin defileul degetelor tale se decantau
stări de amurguri și alte înfățișări divine
și de gleznă ta alintătură, mă înfășuram și tu mă târai
ierburilor acele în valsuri aproximative
pe unde milogiri presărai...
prozaica veșnicie să ne tot la ea cheme
și încet-încet noi prelungiți vom deveni pururi
și debarasați de dileme.
poezie
de
Mihai Savin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice