Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
E un timp negru acum
Așezase
o păpădie
în dreptul Soarelui
și când totul se potrivea perfect, a suflat fericită.
[Îi urmăream încheietura mâinii, mișcarea fină a mușchilor sub piele,
și începeam să văd în interiorul cărnii cum s-au strâns timp de milenii
explozii stelare, cum s-au născut și au murit pe rând galaxii
care au condus la mecanismul acesta perfect al suprapunerii dintre crimă și frumusețe.]
Așa fac toate femeile, mi-am spus, în timp ce ea, cu stindardul fericirii pe față,
mă așeza pe tronul solar și îmi dădea să mănânc și să beau.
Și am trăit fericiți până când deodată,
eu am întrebat: "ce faci?"
și ea a răspuns târziu:
"bine."
[Dar poate că mint, nu eu întrebasem ci altcineva, mult mai adânc, din mine. Simțise oare că mecanismul acela fin, de reglaj al sufletelor, scârțâia pe undeva? Pe undeva, sărise în aer o rotiță comună, pentru că la distanță de două miliarde de ani-lumină, într-un sector al galaxiei Andromeda, un pulsar întârziase cu o miime de secundă rotirea mirificei raze?!]
E un timp negru acum; între fictiv și real, este răspunsul și poezia.
Dar într-o zi ne va fi bine la maxim. Poate nu azi, dar peste o mie de ani,
peste zece mii,
peste o sumă de mii, într-un alt univers, în formă de cord,
eu voi fi Soarele
și tu, păpădia
electrică deasupra unui club de noapte
pentru androizi romantici și singuri.
[Imaginează-ți acum poetul un indian din Vestul sălbatic călcând pe urmele cuvintelor și aducându-le înapoi cu arcanul, cum ai aduna iar împreună fire subțiri și sticloase, de păpădie, și le-ai potrivi cu penseta sub lupă, pe canapeaua psihanalistului.]
poezie
de
Dorin Cozan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice