Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sărutul
sărutul ăsta e secunda care a venit din apusul lumii, e felul în care aș dori să
mă culc pe ape spre far, e fragmentul clipei albastre în noapte; sărutul
ăsta îmi zdrobește celulele, îmi desface pupilele, mă-nnebunește până la
fisurile anilor care trec chiar aici lângă noi, lângă far; sărutul
ăsta al mrejelor îmi răscolește marea, mă face-un val ce scufundă
orașul, învârtindu-se în aripa stângă a lunii; sărutul ăsta îmi trezește simțurile, imprimă
milenii pe clipă, se tipărește în zori, se condamnă, nebuloasă a ochilor noștri de apă
sărutul ăsta e sărutul tuturor descendenților, străbunilor, nepoților, urmașilor
e anul-lumină cambrat peste noi ca un arc suav, răcoritor ca o briză peste-amurg
mi-au amorțit pașii și ochii, mi s-a oprit inima, mi-a picat cerul în ochii tăi,
sărutul ăsta este minunea pe care-o așteaptă creștinii, e salvarea ce vine peste
noi ca un gând, e speranța ce pâlpâie
poezie
de
Cristina Ursu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice