Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Aș vrea să tac
Aș vrea să tac
Aș vrea să tac,
Dar nu se poate.
C- am tot tăcut.
Și suntem toti tăcuti,
Si- njunghiați toți pe la spate.
Si nu- ntrebați
Nici cine sunt,
Nici ce- am facut,
Caci știu:
Se merita sa mor cu ei de gat.
Dar vă întreb acum, pe toți:
De ce- am tăcut?
De ce ne-am bucurat la hoți?
De ce nu am făcut nimic atunci?
De ce- am abandonat in țară bieții prunci?
De ce bătrânii noștri- au trebuit sa- i crească,
Cand noi cerșeam o pâine mai domnesscă?
Se umflă maruntaiele in mine,
Sa urlu-atât cât pot, acum imi vine.
Și vă întreb din nou, de la- nceput:
De ce cu tinerețea am plătit tribut?
Prietenii ne-au fost uciși in plină iarnă,
Și n-au mai prins nici ' ăl Craciun,
Nici altă toamnă.
Dar ne-au murit justificat?!
Noi ce- am facut pe urma?
Doar am stat.
Și ne- am uitat ca la prăpăd...
Ne bucuram ca liberi suntem peste pod.
Dar podul nici acum nu e cu noi,
Și este plin după atația ani,
Și de o parte si de alta cu noroi.
Și vin si te condamn pe tine, țară!
Cum ai putut sa ne suporți,
Când am vândut și ale tale porți?
Cât ai putut să suferi, să te doară,
Când te- am facut de trei' j de ani, doar de ocară?
De ce nu ne -ai luat de gulere, de gât?
De ce ne-ai suportat atât?
De ce nu ne - ai oprit din exaltare
Când ai vazut că-i chinul cel mai mare?
Am stat cu toții- n tinerețe...
Știam de- acum să dăm povețe.
Am stat ca proștii-n batatura,
Ne bucuram că țara ei ne-o fura.
Ne vin copiii blanzi din spate...
I- am invățat sa- și spună și ei "nu se poate"
I - am învățat ce e patriotismul,
Fără sa știm că-l confundăm cu autismul.
Ne- a luat credința - n Dumnezeu pe sus.
Credeam că El ne duce singur spre apus,
Credeam că dacă ne schimbăm și imnul,
Vom fi si noi de-acum,
Ca cei ce ne-au cerut să facem schimbul.
Și-acum, ce mai strigăm prin piețe?
Suntem convinși ca nu suntem paiețe?
Pe cine vrem de - acum să mai înece?
Că boala e din nord in sud,
Din est in vest,
Din Dunare in Prut.
Ne-au cocoșat cu legi tembele.
Copiii nostri s-or lovi de ele,
Căci legile- astea pe noi ne doboară.
Maicuța țară, fă ceva, că ne omoară!
Și de acum nu mai avem nici codrii seculari
Să ne îngroape sub ai lor stejari.
Și de la prunci nu merităm niciun chibrit
Să ni - l aprindă in țarână, c- am mințit.
Că i- am mințit că vor avea de toate,
Dar n- am facut nimic, când țara ne-au prădat-o de bucate.
Când ne- au furat pământul de sub noi,
De ce- am uitat țăranii noștri,
Cum ochii le scoteau,
Când se apropiau de boi?
Măicuța dragă, țară sfântă!
Ia tineretul tot și îl încânta.
Sa fie ei uniti in a ta vatra,
Sa faca ei, ce n- am facut noi, viata toata.
Și roaga- te la Dumnezeu,
Să nu te vândă pe un leu.
Să urle vena lupilor in tine.
Măcar acum, să ai respect cum se cuvine.
poezie
de
Simona Moise
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice