Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Amintire
Adoarme marea, cu-amintirea verii...
Cum măcina, cu pătimașe valuri,
cochiliile moarte de la maluri,
în fire de nisip, la ceasul serii!...
Ne așternea potecă Luna plină.
În vis, porneam încet pe luciul apei
să invităm în mijlocul agapei
doar lumea bună din bolta divină.
Cu mantia-i de catifea albastră,
țintată-n mii de stele nenuntite,
bătrâna noapte, -n cântece șoptite,
ne învelea cu dor IUBIREA noastră.
Cu puf de nori te alintam pe tâmple,
într-un sărut păstrat doar pentru tine
în rit străvechi, prescris de sibiline,
ce se-mplinea fără să se întâmple.
Adâncul mării trimitea putere
în inimile-aprinse, -ndrăgostite,
care, cu sfinte vorbe nerostite,
se mângâiau cu aripi de-nviere.
Pe-o raz-a răsăritului de soare,
ne întorceam la țărm, din nemurire,
cu suflete scăldate-n fericire,
tu preschimbat în cer și eu, în mare...
poezie
de
Georgeta Radu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice