Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Strigăt împăiat
Pe vârf înalt cu luna-i aură cunjură
Stă ciuta cu bătaia inimii ce-i gândură
După coarnele-n care boncălăia luna
De se cutremura pădurea și jivina.
Cu ecou unde mi-o aleargă dorul..
Bată-l moartea și pe el și pe hăitași
C-au lăsat-o cu doi mândri feciorași
Să-i poarte pe unde neumblat e codrul..
Căci fiara acum îi este neomul
Ce-și urlă mândria cu plumbul și cornul..
Acela de egoism și ură prea înalt
Ce acum șade pe un perete-mpăiat
Ce o face să coboare cu capul plecat
Să ducă dintre stele curaj neînfricat..
Puilor ce o strigă să le fie alăptat
Până într-o zi când în strigăt împăiat
In ecouri de păduri și căprioare
Ne vom da seama că suntem reci fiare
poezie
de
Petru Daniel Văcăreanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice