Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mi-am luat haina de tăceri...
mi-am luat haina de tăceri, este ruptă și cârpită,
amintiri de mult, de ieri, ies afară dintr-o criptă,
cu răcoarea lor de foc îmi fac nopțile doar albe,
luna mea fără noroc varsă raze reci și calde
amintirile revin, să-mi șoptească despre tine,
tinerețea ce-a fugit îmi e umbra ce revine,
îmi port pașii pe cărări petrecute și uitate,
numai eu mai caut și-acum razele din nopți albastre
pomii treji, la fel ca mine, nu adorm de amintiri,
îmi vorbesc mișcându-și frunze, mă împacă cu priviri,
stelele aprinse toate cheamă luna s-o privesc,
numai ea știe de toate, clipe dulci o veștejesc
pe aleea pietruită înflorită în castani,
merg tăcut căutând o clipă moartă de atâția ani,
aș dori-o să revină, aș dori-o s-o gonesc,
nu mai știu ce e cu mine, de mult timp nu mă găsesc
merg tăcut și parcă timpul ar dori să îi vorbesc,
ce să-i spun, că doar amurgul mă ajută să albesc,
ce să-i spun în versuri scrise despre mine, despre noi,
răni în ceață sângerează, suntem doi și suntem goi
suntem despărțiți de noapte, de atâtea dimineți,
iernile ne cad pe ceafă cu albeața din nămeți,
doar lumina ne mângâie cheamă florile in zori,
limpezitele lor lacrimi ne zâmbesc printre culori
poezie
de
Radu Mihăilescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice