Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Credință
Cu trupul sângerând adusu-ne-ai mângâiere
Și-n noaptea biruinței ne-ai dăruit lumina ei,
Când, în magie, simțit-am pe frunte-o adiere,
Evlavioși, ne-am închinat cu toți l-al ei temei.
Ne dăruisem ție și luna zâmbea tandru,
Șoapta nopții cânta a Învierii așteptare,
Pământ și cer aprins-au mărețul policandru,
Noi luați de mână trăiam a vremii încântare.
De îngeri privegheați, ușor ne-am ridicat în brânci,
Durerea am răstignit-o vrând stânci să nivelăm,
Niște bieți rătăciți veniți din grotele adânci
Lumină să ne dai, noi calea să ne-o nivelăm.
Nădejdea unui țel ne-a-nflorit-atunci cărarea
Și, în larg, pe calea descâlcită o lumină,
Tot mai ispititoare ni s-a deschis și zarea
Cu-albastrul ei vegheat de liniște deplină.
Îți trâmbiță azi îngerii încet a chemare,
În poala ta noi ne cuibărim cu strășnicie
Și poate n-or să fie urcușurile-amare,
Dac-azur de sărbătoare vei da-n veșnicie.
poezie
de
Ștefania Burnea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice