Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Recviem pentru Carolina
Dintre gânduri, pagini, scrisuri...
printre sensuri, stele, visuri,
a plecat și Carolina
spre-a-înverzi în Cer Grădina...
A plecat în zori, prin ușori de noapte
lăsând slovele de neam să-i poarte
graba de înalt, legănat să-i fie
Dorului de El... zvon de veșnicie...
A plecat și Carolina... a plecat departe
viața să-și sfințească printr-o altă Carte...
a plecat să-i fie vântului de seară
geamănă-n suflare, miez de primăvară...
A plecat cu totul, luând cu ea și lutul
ce-i ținea în palme inima și duhul,
prefăcând substanța în strop de tăcere,
gust de altă hrană... gust de sare, miere...
A plecat în taină către Altă Țară
limba să-i învețe-n strune de vioară,
prin Glasul de Mamă sămânță de cânt
să-nflorească-n piatră Cerul din Pământ.
Mergi cu bine, Caro, spre a țese firul
cu parfum de nori, neuitându-ți șirul
menit să înnoade Adâncul și-Înaltul
într-o altă vrere... Oglindă de Altul.
Să-ți fie ușor zborul, atât de Dragă Soră,
cum ți-era și pasul învârtit în horă,
cum ți-era în brațe cuprinsă și căldura
ce-așeza în inimi, deschisă, bătătura.
Iar când Sus, acolo, vei afla Îngera,
spune-i că-Împreună retrăit-am Vrerea,
că atunci când Noima va fi cuprins Totul,
vom răzbi să-aprindem, Pământește... Focul.
poezie
de
Traian-Dinorel Stănciulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice