Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Râsul dogmatic...
Ce secret de nepătruns,
râde-n sine pe ascuns?
Și ce suflet grațios,
poartă trupu-i unduios?
Ce ochi cu sprâncene rare,
mă privesc cu-nfiorare?
Doamne, cât sidef i-ai pus,
de la tălpi și până sus?
Câtă primăvară-n păr,
cu parfum din flori de măr?
Și-n sâni câtă marmură,
care mă cutremură?
Cât mister i-ai pus în pleoape,
să mă țină-atât de-aproape?
Cât dor, Doamne-n trup ascunde,
și în nările-i flămânde?
Și cât har în călimară,
pentru poezia-i rară?
Doamne, oare-a câta oară
pașii ei de căprioară,
Vor păși pe drumuri line,
ca să rămână la mine?
Ceru-i jos, pământu-i sus,
Doamne, cât altoi ai pus,
În acest lăstar de fată,
ce se lasă adorată!...
Vai, cum râde pe ascuns
sufletu-i de nepătruns,
Suflet gnostic, încifrat,
foarte greu de descuiat!
Și-n dogmaticul ei râs,
oare, Doamne, unde îs?
poezie
de
Dumitru Sârghie
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice