Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Căluți de mare
În zvârcoliri de valuri ce-și pierd, la țărm răbdarea,
Se-aude vraja mării, în joaca ei cu zarea...
Căluții, triști și muți, sub apă, galopând,
Îngroapă-n adâncimi, povara unui gând.
Noaptea, când raza Lunii îi mângâie-n tăcere,
Plutesc lin, în lumină... mai uită de durere.
Visează că sunt broșe, purtate de cucoane
Ce-n weekend merg la derby și se cred amazoane.
Din comori, înghițite de lăcomia mării
Ce-mplinea nesfârșirea în tabla adunării,
Neptun (ca Hefaistos), în țara lui de lacuri,
Bijuterii-minune, tot făurea, de veacuri.
Căluții-și priveau chipu-n cristalele de sare,
Amăgitoare-oglindă, în Răsărit de Soare.
Nu le venea a crede cât de frumoși erau
Cu noile podoabe și-ntruna, se mirau...
Aveau hamuri de perle, scărițe de corali,
Zăbale, meșterite de ucenici homari.
Steluțe mici, de mare, aveau țintate-n frunte,
Să nu le mai dea voie, nicicând, să se încrunte.
Potcoave-n filigrane, bătute-n briliante
Găsite-ntr-o epavă, în cufere de-amante.
Croite din voaleta meduzelor serene,
Șei moi le migăliră frumoasele sirene.
Căluții își pun frâu... Prea mare-i fericirea!...
Trezindu-se din vis, păstrează amintirea...
Mai galopeaz-un timp, adorm în pacea nopții,
Senini se-ntorc în Veci, pătrunzând Taina Morții...
poezie
de
Georgeta Radu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice