Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nave trecând în noapte
În slavă se-adună nori mari și negri, briza-i rece ;
Privesc departe-n bezna nopții grea
Și-aud, solemnă,- o detunătură puternică de tun,
Sclipiri întâmplătoare de lumină-atrag privirea mea,
Semn că nava pe care-o caut, tocmai trece, trece.
Sufletul durându-mă atât, în lacrimi ochii-mi stau să se înece,
Aș saluta și m-aș urca pe-acea navă dorită peste poate.
Îmi întind brațele implorând, strigând salbatic,
Dar vorbele-mi cade la picioare, frunze moarte,
Și numai năluca lor ajunge la nava care trece, trece.
O, Glie! O, Cer! O, larg Ocean! De ce oare nu petrece
Cu voi sufletul meu de întuneric atât de temător!?
Nu mai e nici o nădejde pentru mine, nici o cale
Să-l mai zăresc și să mă-îmbarc pe-acel vapor
Care-acum neauzit și nevăzut tocmai trece, trece?
poezie
de
Paul Laurence Dunbar
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice