Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dialog imaginar
- De ce române-ai plecat,
casa-n urmă ți-ai lăsat
și te-ai mutat în alt stat?
Nu ți-e milă și păcat,
nici nu te simți vinovat
de lacrimile ce-au vărsat
cei rămași la tine-n sat?
Iar pe unde-ai colindat
ai văzut loc mai bogat,
mai frumos, mai luminat
dar... pe care l-ai uitat?
- Dar de ce eu l-aș uita,
dacă-acolo-i casa mea?
Aici mă usuc de dor
de-al meu sat, de-al meu obor,
de-a mea casă, de-ai mei toți,
mamă, tată, frați, nepoți,
de prieteni, de vecini,
aici sunt ca floarea-n spini,
ca român printre străini,
aici, dacă îmi e foame,
privesc sus, la Doamne-Doamne,
aici, dacă îmi e sete,
parc-aș vorbi la perete,
nu e nimeni să-nțeleagă
vorba mea puțin beteagă,
n-am cu cine să m-ajut,
mă simt ca un surdo-mut,
nimeni nu mă bagă-n seamă
parc-aș fi ciumat, li-e teamă,
s-a dus vestea de români
că sunt răi, c-ar fi păgâni,
eu, însă, lucrez cinstit
și-aș vrea să fiu prețuit,
munca mea o fac cu spor
doar în beneficiul lor,
lucru trainic, de durată
cu conștiința curată
și inima împăcată.
La voi mă întorc mereu
că acolo-i cuibul meu,
prietenii-mi sunt acolo,
umblu-aici de colo-colo,
locul nu mi-l mai găsesc,
vin la voi să mă-odihnesc
când oi vrea și oi putea
ca să-mi găsesc liniștea,
cred că este bine-așa!
poezie
de
Petre Prioteasa
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice