Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Făptura cea frumoasă...
Osteneala mă răpune
Zbuciumul se instalează,
Încep o lectură-anume
Cu o tânăra ce visează.
Deschid cartea cu povești
Cu coperți catifelate,
Să aflu noile vești
Din tărâmuri fermecate.
Slovele-ncep a dansa
Într-o horă-a veseliei,
Nu contenesc a cânta
Oda butaforiei.
La un semn făcut discret
De stăpâna împărăției,
Ne transpunem complet
De dragul călătoriei.
Fiecare filă-a cărții
Reprezintă câte-o treaptă,
Și-o urcăm în voia sorții
Curioși de ce ne-așteaptă.
Pătrund prin Poarta Stelară
Mă teleportez în timp,
Văd o fată ce coboară
Și se-ndreaptă către câmp.
Chipul durerea-i trădează
Mersul îi este greoi,
De abia articulează
Un " Bună! " cu limba sloi.
-Ce-i cu tine, măi copilă,
Ce durere te apasă,
De ce suferă-n surdină
O făptură așa frumoasă?
-Tristețea mă ucide
Nu mai pot să rezist,
Viața-i deșertăciune
Destinu-i egoist.
Căci am iubit cu patos
Și am fost înșelată,
De-un tânăr vanitos
Cu mintea-ntunecată.
El mi-a promis iubire
Și-o soartă minunată,
Dar mi-a lăsat durere
Și-o inimă sfâșiată.
De când m-a părăsit
M-au închis în ospiciu,
Destinul mi-e hărăzit
Sufletu-mi e supliciu.
Cu greu am evadat
Din detenția grea,
Să-l caut am plecat
Să sufere aș vrea.
Căci mi-a furat copilăria
Inocența și speranța,
Zâmbetul și nebunia
Încrederea și prestanța.
Din neant el a venit
În neant el a plecat,
Inima mi-e ranită
Sufletul mi-e ipotecat.
Când te voi găsi, promit,
Viața ți-o voi schimba,
În ospiciu te trimit
Pe mormântu-ți voi dansa.
Ca o nălucă dispăru
În pădurea deasă,
Cu greu gândul mi se abătu
De la făptura cea frumoasă.
poezie
de
Maria-Magdalena Stan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice