Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Bibliotecarul
Pe rafturi prafuite de ani și amintire,
O mâna calda așeaza carți tacute.
Le așeaza cu o neasemuita iubire,
Pe carțile ce vor și sa discute
Cu oameni ce întârzie sa apara
Sa le întrebe, sa afle ce-și doresc
Așa cum fosta și odinioara
Cu nostalgie carțile își amintesc:
De clipele în care se bucurau
Cu cei ce le țineau în mâna.
Atunci cu toții le citeau
Acum așteata ca ei sa vina.
Sa pașeasca din nou pragul cetații
În care orice carte e o piatra rara.
Sunt pietre de folos umanitații...
Oare de ce întârzie sa apara?
Iubitorii de romane, aventuri și poezie
Nu mai stau ca altadata
În lunga coada ca sa știe.
Totuși cât de minunata
Și plina de filosofie,
Lumea carților e o poteca
Unde orice floare e o poezie
Toate înfloresc în biblioteca...
Dar cine sta sa se îmbete
Cu parfumul carților citite?
Le așeaza pe raftul de la perete
De parca în el ar fi fost zidite,
Acest om trecut prin ani este zidarul
Acestui țarm umplut de cunostințe.
Ce minunat om este bibliotecarul!
Parinte adoptiv al carților ființe!...
poezie
de
Mihai Tocaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice