Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Doină (1)
Când ți-am scrijelat conturu-n carnea aspră de stejar,
Dunăre fără de pulberi, dar cu unda înlunată,
brațul meu se arcuise ca o luncă de hotar,
mama-mi povestea, în sânge, Țara mea adevărată.
Se îngândura pădurea,-n șopot straniu de cimpoaie,
când trăgând cu pușca-n stele, le doream un câmp de flori.
Dunăre, și astăzi trunchiul a hotare mi se-ndoaie
înverzite de otave, încărunțite de ninsori.
Fie-mi Țara zeul unic, cosmosul perfect rotund,
galaxii în armonie proprie să mă-nfioare,
universuri de eresuri și de morți cântând sub prund,
dorul păduros de toamnă și durerea mea cea mare.
poezie
de
Ion Iancu Lefter
din
Ograda eternă
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice