Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Călătoria
Intr-o bună zi ai știut în sfârșit
ce ai de făcut și ai început,
deși vocile din jurul tău
nu conteneau să-ți strige-n urechi
sfaturile lor rele - - -
deși-întrega casă
începuse să tremure,
iar tu ai simțit vechile lanțuri
la gleznele tale.
"Redă-mi viața!"
țipa fiecare voce.
Dar tu nu te-ai oprit.
Știai ce ai de făcut,
deși vântul scrijelea
cu degete înghețate
fundația lucrării tale - - -
deși melancolia acelor glasuri
era amarnică. Era deja târziu,
mult prea târziu și o noapte cumplită,
și drumul plin de crengi
căzute și de pietre.
Insă, ușor, ușor,
pe măsură ce lăsai în urmă vocile,
au început să se-aprindă stelele
prin pânzele norilor,
iar acolo era o voce nouă,
pe care încet-încet
ai recunoscut-o ca fiind a ta,
o voce care te-a însoțit
în vreme ce pășeai tot mai adânc
în lume,
hotărât să faci
singurul lucru pe care-l puteai face - - -hotărât să salvezi
singura viață pe care-o puteai salva.
poezie
de
Mary Oliver
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice