Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nori de vară
Ȋn iarbă, vom sta pe spate
norii-i vom privi departe
printr-un plastic colorat
sau un ciob întunecat.
Vom vedea cum merg pe cer
ca un abur alb, stingher,
forme mari, înaripate,
ce plutesc amestecate.
Norul ăla parcă-i fum:
uite-l, trece chiar acum!
Următorul e un zmeu,
celălalt parcă-i un leu.
Dar tu nu te speria -
nu se vor apropia
niciodată de pământ,
căci plutesc purtați de vânt.
Vor merge în altă parte -
unde zarea îi desparte,
ajungând în altă țară
sub o formă mai bizară.
Parc-ar fi făcuți din vată,
dar sunt apă condensată
sau cristale mici de gheață
ce se pot preface-n ceață.
Orice nor sau norișor
e de ploaie purtător -
ploaia curge ca prin sită
sau găleată găurită!
Iar doi nori de catifea
ar putea chiar fulgera
de se-apropie prea mult
pe al cerului tumult.
Dar, când se vor despărți,
soarele se va ivi -
vom uita că a plouat.
Iată, norii au plecat!
poezie
de
Simona Epure
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice