Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Femeia
Ca pe o ultimă fibră a existenței
și o plenară nevoie de adevăr,
ca pe un ultim simț nedescoperit
și o dorință acerbă de absolut,
în viață, ai întâlnit...
Femeia!
Sărut eternizat al voluptăților parfumate
învăluire a cărnii,
ce-ți transcede ființa,
(Infern și Paradis Coabitation),
ți-a cuprins gândurile în așternut...
Femeia!
Îți străpunge și-ți îmbată orgoliile,
îți redeșteaptă simțurile,
nostalgiile, melancoliile
și toate gândurile-ți închistate
în fanteziile-ți puerile,
cu nuanțe simile,
Femeia!
Îți macină fiecare margine a firii,
îți înflorește orice regret ce-ți
tremură în vene...
până la ultima suflare,
până la ultima strigare,
e absolutul ce nu cunoaște-așteptare
Femeia!
Îți smulge dorul frenetic,
ce sângerează în inima ta,
ca pe un ultim Paradis pierdut,
te iubește ca pe o ultimă închipuire
a vieții sale etern paralele,
Femeia!
În pace și onor,
îngerii par că mor...
și, când ai vrea, discret,
s-o mai săruți o dată,
cu o sete apocaliptică de amor,
mai ia-o de unde nu-i...
Femeia!
poezie
de
Dumitru Sârghie
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice