Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Stropi de lumină vie
Dacă puterea de a ști mi-ar fi deplină
și cugetul asemeni unui snop,
aș cere vântului să mă disipe-n tină,
iar norilor să mă prefacă-n strop.
Și-atunci, când dincolo de vreme, eu
îmi țintuiesc cununa gândului pe frunte,
strivit de greul zalei, Stâncă-n Prometeu
renasc prin Moartea Morții umbra din grăunte.
Iar tu, uimindu-te de starea voinței de-a fi lut,
îmi sapi cu unghii roze sub miezul slăbiciunii,
cătând străpunsul moale nălucă din trecut
scăpată-n dor de soartă, sub bolta rațiunii.
Dar nu-i asprimea certei mai naltă decât cerul
nu-i strigătul ascuns mai tare ca iubirea,
lăsându-mă să-ntrec, din urmă, efemerul
speranța de-a fi tu, deodată cu noptirea.
poezie
de
Traian-Dinorel Stănciulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice