Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Tratat de singurătate
Doar calul meu bun mă așteptă-n tăcere
De parcă mai ieri, priponit l-am lăsat,
La marginea clipei, urlând de durere,
Să caute visuri străine prin sat.
Mă iartă, prietene drag, pentru toate,
Că nu a fost ieri această lăsare,
Iar somnul și foamea și grija mea, poate,
N-au fost de ajuns să-ți găsești o cărare.
Mă iartă, că ochiu-mi flămând de o vreme,
Orbit de un drum prin iluzii deșarte,
A stat la o lume distanță și geme,
A stat într-o lume cu sânge și moarte.
Îmi iartă, prietene, fapta mea gravă,
Că vise străine au curs zi de zi
Pe carnea mea vie, săgeți cu otravă
Acum poposesc și mi-e greu, dar tu știi
Că lupta aceasta nebună mi-a dus
Și suflet și carne și oase și tot
Pe drumul de sare și preț nu le-a pus,
Străină să-i fiu, străin-am să pot.
Și calul văzând cum din lacrimi fac râu,
Genunchii lui slabi se-ntăriră pe loc,
Smuci dintr-o dată, scăpă și din frâu
Pe nările-i blânde ieși numai foc.
Să mergem, stăpână, o lume ne știe
Și lasă-l în urmă să facă, ce-o vrea,
Din cupă să soarbă tăcerea lui vie
Și noaptea să-i fie străină și grea!
Să-ți caute ochiul și mâna și visul
Să simtă dispreț, și uitare la fel,
Să-ți plângă pe urme, să-ți mângâie scrisul
Să nu-l ierți, desigur, să simtă și el
Pământul cum fuge, și oasele-i moi
Să caute-n zare un semn cât de mic,
Iar ochii să-i fie de tine mai goi
Și gloria lui să însemne... Nimic!
poezie
de
Any Drăgoianu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice