Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Izvorul poeziei
Ce mai faci, Miss?
Mi-e dor de necuprinsul poeziei tale,
de mugurii-ți din suflet,
de albele petale,
ce-ți ard în floarea ochilor căprii...
De-aceea, te întreb:
când ai să vii,
ca să sleim izvorul poeziei?
Când ai să plângi la marginile gliei,
de dorul Infinitului verzui?
Când ai să vii, tu, Miss,
de ce nu-mi spui?
Ori poate-n cerul tău
înfiorat de stele,
ai pus gând rău inimii mele?
Sau, cine știe?, vreun clevetitor
ți-a scris o telegramă pe un nor,
spunându-ți, Miss, că eu,
la rândul meu,
lipsit de suflet și de Dumnezeu,
aș vrea să-ți fur și inima, și versul,
să chem la judecată Universul,
cerându-i, Miss, tribut și socoteală,
că,-n poezia ta regală,
a introdus și suflet, și splendoare,
și muzică, și-arome de cicoare,
de toate florile din spațiu,
iar lumea te citește cu nesațiu...
De-așa minciună, tu nu te grăbi,
ca să mă pui la zid, în zori de zi,
așteaptă, ai răbdare, de-aproape
mă cunoaște,
citește-mă în prima zi de Paște,
citește-mă și-n noaptea Învierii,
că-n versu-mi vei găsi dulceața mierii.
Așa-i și sufletu-mi, să știi..
De-aceea, te întreb: de ce nu vii,
să punem punct melancoliei
și să sleim izvorul poeziei?
poezie
de
Dumitru Sârghie
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice