Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Veronicăi mele
O cafea lungă, Veronica
și hai să colorăm amintiri în groapa asta din asfalt
mă simt ca-ntr-un vernisaj pe care
nimeni nu-l cunoaște deși toți trecem zilnic
pe lângă/pe sub/prin el
ochii tăi se cristalizează în cana
pe care o săruți cu patimă
iar apoi mă lași să le privesc verdele
care ne este comun
nici Van Gogh n-ar fi putut picta
iazurile distilate peste care clipești
cafeaua e pe terminate
tu privești în gol în continuare
în timp ce șuvițele luminoase ți se răsfrâng pe obraji
și-mi închipui iar că în cerul gurii tale crește hyperion
nu-i așa că-mi vei citi poemele tale, Veronica?
nu mă înveți și pe mine să pictez diminețile circulare
în vitrină
în oglindă
nu-i așa că mă plimbi ținându-mă de mână
prin livada ta de portocali
și că hyperion va plânge
dacă te voi rupe și te voi
purta în pălărie?
poezie
de
Sorina Rîndașu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice