Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Veșnică enigmă
Veșnică enigmă în tîrziu de vreme,
Risipind profetic... negură și fum,
Nopți fără de stele, taine și blesteme,
În adânc de suflet căutându-și drum.
Parcă niciodată, nu a fost mai dulce
Și atât de-aproape de-a cădea-n abis,
Luna, care iată, soarele înfruntă
Și argint aruncă-n margine de vis.
Dorurile toate-s libere să plece,
Să se ducă-n lume și-a se-mplini,
Măsurând la timpul, care veșnic trece
Și-ntr-un trup himeric, vor a odihni.
Fulgeră și tună-n gândurile mele,
La izvor de patim... inimile sunt,
A uitării groapă... plină e de stele
Si luceferi care, nu scot un cuvânt.
Veșnică enigmă la sfârșit de cale,
Lâng-o poartă-nchisă și ferestre reci,
Obosit destinul, nu vrea să se scoale
Și nu întelege, de ce vrei să pleci?
poezie
de
Constantin Triță
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice