Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Doar poeții
Acum când vreau să te uimesc
Prin vorbe nerostite de niciunul,
Mă sperie poeții ce au fost,
Că te legau în tei sau te dorea vreunul.
Tu erai văzută ca o floare,
Cea mai frumoasă floare,
Doar Universul te iubea
Iar un Luceafăr trist, te adora.
Erai măceș,
Cădeai pe stele
Ba chiar mureai la unu' în brațe
Un alt poet te învia.
Eu cum să lupt cu toată cartea
Că ești frumoasă și aștepți
Să-ți spun măcar o strofă
Originală, s-o accepți.
M-am dus la țărm să-ntreb și marea
Ce vânt te-aduce și de unde
Am stat o zi să îmi răspundă
Dar luna m-a gonit acasă.
Am stat și-acasă vreo trei zile
Să aflu cum pot să te iubesc,
Dar m-am blocat,
și-acum, și-atunci.
Tot mai aștept poeții vii,
Să mă ajute să găsesc
Măcar un vers, ca să revii.
poezie
de
Mili Dumitru
din
Poezie în rampă
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice