Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Un suflet gol în plină iarnă
Fulgii grăbiți ating pământul
La tine iubito-mi fuge gândul
Afară-i cerul negru de tăciune
Încet, rostesc o rugăciune
E frig, o atmosferă glaciară
Tu mi-ai lăsat sufletu' afară
Doar știi că e cam dezbrăcat
Îmi este teamă ca-nghețat
De nu ți-e sufletul păgân
Te rog să-l încălzești la sân
Vorbește-i de prima întâlnire
Hrănește-l cu a ta iubire
Să îl alinți, rogu-te, în șoapte
Ți-l las în grijă astă noapte
Dacă de el ți-e drag, poate
Îl poți păstra și mai departe
Îți pun o singură condiție
Și nu e doar o superstiție
Dar după ce l-ai sărutat
Te rog să-l mângâi ne'ncetat
Iubito, de nu m-ai părăsit
Și n-ai uitat cât te-am iubit
Nu poți lăsa fără o haină
Un suflet gol în plină iarnă
poezie
de
Dan Duțescu
din
Orașul iubirii
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice