Prețul nesocotirii (Ioan 12,48)
Se spune că domnul Popa, dintr-un oarecare sat,
Ar fi zis ceva-mpotriva, la organele de stat.
Cei cu legea îl luară și, în tribunal băgat,
I s-a dat sentința morții: să fie decapitat!
Însă nu-și făcea el grijuri, căci un neam de-al lui sus-pus,
Avea pile chiar la șeful statului cel mai de sus.
Și într-adevăr, acela a ajuns până la rege,
Singurul ce-avea putința o sentință să dezlege.
Regele, un om cu suflet, ascultă și-i zise: "Bine.
Scriu cum m-ai rugat decretul și-i va fi dus chiar de mine".
Iar a doua zi apare regele-mbrăcat normal
La-nchisoarea cu pricina. Mergând el pe culoar,
A ajuns lângă celula celui ce fu condamnat.
Însă ce să vezi, acesta, era foarte ocupat.
Regele-l chemă pe nume și ținând în mâini hârtia,
Îi spunea că îi aduce vestea bună, amnistia.
Condamnatul, aruncându-i o privire-n vânt fugară,
Și zărind îmbrăcămintea-i cea de rând așa normală,
Zise: "Du-te, mă, de-aicea, coate goale, pierde-vară!"
Regele, respins tot timpul, fu silit să iasă-afară.
După ce primi onorul, se-mbarcă și-o luă din loc.
Rudele lui domnul Popa însă au rămas pe loc.
De îndată ce convoiul se pierdu în depărtare,
Rudele dădură buzna, cu o bucurie mare,
Să vadă pe domnul Popa a cărui eliberare
Fu adusă de instanța țării cea mai de onoare.
Dar... și ochii le-nghețară, căci în lanțuri închingat
Domnul Popa nu-i nici vorbă să fie eliberat,
Îl priveau toți muți de groază. Dar el, neînțelegând,
Începu să povestească, mai în glumă, mai râzând,
De un paznic de-nchisoare, ce-i aduse o hârtie
Pretinzând că aia este pentru dânsul amnistie.
"Și - continuă el mândru - eu i-am spus să iasă-afară,
N-am nevoie de ajutorul unui simplu pierde-vară.
Căci știam că o să-mi vină de la voi un ajutor.
Dar... ia stați! Ce se întâmplă? Arătați îngrozitor!"
"Da, răspunse-atunci unul, zguduit de-un plâns cumplit,
Însă ajutorul nostru tu ți l-ai nesocotit.
Căci acela pierde-vară și, cum zici tu, coate goale,
Era regele-aducându-ți vestea liberării tale."
"Vai, urlă întemnițatul, mergeți fuga la el voi,
Și scuzându-mi nebunia, să-l chemați aici-napoi!"
"Nu - îi fu atunci răspunsul - el nu-i la cheremul tău;
El dă ordine și cheamă; tu ești doar biet servul său.
Ba de-acuma vina-ți este incredibil mult mai mare,
Căci i-ai zis la rege-n față vorbe batjocoritoare.
Cine crezi că de mânia-i să te scape azi mai poate?
O, nenorocit de tine! Vina ta inițială
Îți fusese ridicată chiar de curtea marțială.
Astăzi nu mai mori de-aceea, ci pentru că din mândrie
Ți-ai respins singur iertarea, ba încă prin bășcălie.
Orice-n lume se mai iartă; dar după ce-nfrunți pe rege,
Nu mai sunt sub soare pravili care să te libereze."
Și-a murit nefericitul, din utopică mândrie,
Ignorând liberatorul și a lui scumpă solie. Toată rasa omenească, din Adam scoborâtoare,
Toți care populăm pământul ne naștem în închisoare.
Atunci, Dumnezeul slavei, împăratul Cel ceresc,
Dezbrăcându-Se de slavă și luând chip omenesc,
A venit El în persoană și decretul ne-a adus,
Prin Cuvântul din Scriptură spus de Fiul Său Isus.
Ai primit tu deci decretul? Sau, deși în închisoare,
Ai rămas ca domnul Popa mai departe-n nepăsare?
Uite, vreau să știi azi bine: fiecare om în viață,
Care în vreun fel sau altul spre Isus îți dă povață,
El înseamnă pentru tine că-mpăratul, Sfântul Rege,
Te caută-n închisoare, ca să te elibereze.
Ce-ai făcut tu cu-mpăratul? Ce-ai avea de spus acum?
Faci și tu ca domnul Popa? Râzi și-apoi îți vezi de drum?
Fii atent și ia aminte: azi te roagă și te-mbie,
Mâine însă, dai socoată ce-ai făcut cu-a Lui solie.
Astăzi ți-a trimis pe însuși Fiul Său să îl primești.
Dacă nu-L accepți acuma, mâine geaba te căiești.
Iară tu acela care I-ai luat numai iertarea,
Dar de pofta firii tale n-ai primit eliberarea,
Ce faci tu azi, când prin mine El ți-aduce-acest decret?
Sau, de vrei ca întrebarea să îți sune mai concret,
Te întreabă: faci tu oare toate pentru slava Lui,
Cum a dat Cel Sfânt porunca, prin Cuvântul Domnului?
Când ți-ai cheltuit dolarul, pentru-a cui plăcere-ai dat?
Pentru gustul tău sau slava Lui ce te-a răscumpărat?
Ți-a rămas o oră liber și citești nu scrieri rele;
întrebarea-i însă: cine e satisfăcut prin ele?
Ți-ai deschis televizorul - pofta cui o împlinești?
Pe a Domnului din ceruri? Sau a firii pământești?
Așa cum prea des se-ntâmplă, rău te-a supărat un frate;
Tu nu-i zici, nu-i faci nimica, dar îl ții tare departe.
Faci aceasta din iubire, pentru slava lui Hristos?
Sau iubirea închisorii, eului tău arțăgos?
|
Module dinamice