Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Potopul
Doar nouri albi pe cerul
Senin întotdeauna,
Și răsuflarea ierbii,
Și-n orice noapte, luna.
Și stelele mai limpezi,
Și apele mai calme,
Și Creatorul lumii
Ținând pământu-n palme.
Chiar polii cei de ghiață
Erau fierbinți și verzi,
Cu ierburi tropicale
În care să te pierzi.
Oceanele ascunse
Sub fragedul pământ,
Suflau din adâncime
Un abur cald pe vânt.
În dimineți cristale,
Spre crângul plin de flori,
Se desfăcea lumina
În arcuri de culori.
Sclipeau bogat în munte
Și-aproape-n orice loc,
Metale prețioase
Și pietrele de foc.
Și n-avea răni pământul,
Nici dune călătoare,
Și nu era, ca astăzi
Nici ploaie nici ninsoare.
Creșteau cât chiparoșii
Ferigile și jepii,
Coloșii dinozauri
Scoteau din valuri țepii.
Bizonii, rinocerii
Și marele mamut,
Sub cerul plin de păsări
Din vremuri ce-au trecut,
Se întâlneau acolo
Pe câmp și lângâ ape,
Să pască iarbă vie
Și-apoi să se adape.
poezie
de
Florin Laiu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice