Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Alternanța
Soarele și luna erau îndrăgostiți
Sau cel puțin așa spuneau,
Ei își șopteau doar vorbe dulci,
Dar nu se prea vedeau.
În goană, luna, după soare
Plângea, făcea doar nopți amare,
Căci astrul de la răsărit
Doar o mințea că-i e iubit.
Ea tot făcea pași către el,
Dar el păstra distanța
Și cât de mult înainta,
Nu-și ajungea speranța.
Luna știa că la amiază
Iubitul ei zace pe centru
Și se rotea încetișor,
Să nu-i observe mersul.
Dar soarele era șiret,
Știa ce se petrece
Și ca să pară el deștept,
Spunea că "timpul trece".
Iar luna tot a așteptat
Să-și întâlnească amorul
Și luni întregi l-a căutat,
Să-și stăpânească dorul.
Până-ntr-o zi când a-nțeles
Că n-are rost să fugă,
Căci soarele nu se apropie,
Iar ea îi este slugă.
Și uite așa a încetat
Să-și caute amorul
Și luna, greu, s-a resemnat
Și a rămas cu dorul.
Oricât de mult a încercat
Să spintece distanța,
Ea din păcate a eșuat
Creându-și alternanța.
poezie
de
Mioara Drîmbu-Cucu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice