Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lumea rece
În noaptea neagră, dincolo de lume
Se-mbrățișează două suflete și... plâng
De-atâta dor și atâta așteptare.
Timpul a trecut, parc-au trecut milenii
Nimic n-a-mbătrânit, doar s-au oprit
Clipele-n loc de-atâta întristare
Și-au așteptat în la venirea serii.
Și-acum, iată! A sosit al lor amurg.
Acolo așteptarea n-are margini,
Aici făcuți suntem spre a pleca
Și dincolo de lumea noastră rece
Toți cei de-aici, ne vom îmbrățișa.
Straniu, precum o umbră
Care-adăpostește însângerate trupuri, în pustiu,
Veghează peste nisipurile arămii
Valuri de ceață, vise, suferințe...
Copiii mor, hrănindu-se cu lacrimi,
Și cu dorința-n suflet de-o ploua
Bătrânii mor scăldându-se în valul de nisip
Sub valul de căldură,
Du lumea veșnicului foc de catifea...
O lume de nisipuri,...
Fir cu fir de-am căuta,
Mormintele-au ajuns un crematoriu
Și trecând prin pustiu, adâncindu-ne-n secetă,
Înfrățindu-ne cu ea,
Plutim către oaza pe care am visat-o cândva
Râul de lacrimi al supraviețuitorilor
Va străluci pe cerul vinețiu
Care promite ploaie, speranțe, iubire.
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
Lucirea tristeții
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice