Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pomul vieții
Ceru-acoperă pământul cu o mantie de ceață
Zorii tinereții noastre parcă nu se mai ivesc
Raze dulci ne înfășoară și destinul ne răsfață
Dar m-afundă sărăcia și necazuri ne-nvedețesc
Rămuros e pomul vieții, însă unde-i rodul?
Mâine frunza se usucă și în vânt își duce dorul
Ne-ntrebăm adesea: oare care-n viață ne e scopul
Oare ce în lumea asta ne rezervă viitorul?
Vreau ca pruncii să zâmbească. Vor lumina să răsară
Toți copii lumii noastre. Sufletul să nu ne doară
Că n-are haine sau mâncare, mutilați sunt... orfani
Vreau să fie pace-n lume, să rămână mii de ani.
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
Lucirea tristeții
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice