Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mângâierea razelor de lună
Se-nalță-n zare munții... printre dealuri
În iarbă pân-la brâu mă scald și dorm
Și gândul sărutat de soare-i parcă
Când mă desprind de trup și-n lume zbor.
Cu valuri zgomotoase parcă plânge
Peșana și mă cheamă înapoi
Aș da tot ce-aș putea în lumea asta
Doar să ne-alinte valurile-n moi.
Oriunde-n lume aș pleca, pădurea
O simt șoptindu-mi numele și plânge
O veșnicie aș trăi acolo
Și nici atâtea clipe nu-mi ajung.
M-aș înfrăți cu dealuri și vâlcele
Soarele peste mine să apună.
Să simt sărutul zărilor vâlcele,
Și mângâierea razelor de lună...
Și să răsară-n suflet primăvara
În viață și în gânduri și în vise,
Pe câmp, în lan de grâu și în Peșana
Și-n toate amintirile nescrise.
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
Lucirea tristeții
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice