Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Infinitul
Un infinit infirm, anost, banal.
Static și cast... în boluri de cristal...
Un infinit pliat către niciunde
Ne strigă și ne cheamă, ne ascunde.
Suntem vulcani, lumini, luciri de stele...
Subtil, același infinit ne cere
Eternității hrană să-i aducem
Și neuitarea timpului să plângem.
Când timpul se măsoară-n ani-lumină,
Când trupul lumii - lut de arginină
Se scutură în ploi interstelare
Și orbitează sufletele-floare,
Când nu-s decât o mână de cenușă
Cele ce-au fost, doar tu îmi bați la ușă,
Un infinit anost, infirm, banal,
Static și cast... Din bolul de cristal,
Printre vulcani, lumini, luciri de stele,
Zărești de-acum și umbra ființei mele,
Atât de slut și aspru creionată...
Atât... Și alte timpuri ne așteaptă.
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice