Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Aștept un semn
Un arc încordat în noapte, ce nu-si atinge ținta,
A omorât decât durerea, dar nu și inima,
Iar eu, rămas, o ținta în aer liber,
Un zombi fără virus,
Un îndrăgostit contagiat de febra dragostei,
Totuși un om... dezamăgit, ce încă n-a murit.
Inima îmi este camuflata, într-o vesta anti glonț!
Tu glonț, tras într-un butoi cu explozibil,
Ce a produs o explozie memorabila,
In filmul vieții mele...
Ca un pistol cu amortizor,
Inima-mi coboară în decibeli,
Ascunzându-ma în durere,
Zgomotul nopții, îl transforma in șoaptă,
Zile fără sfârșit, mai mult sau mai puțin complicate...
Jungla a tăcerii, abis al durerii...
Va cobora vreodată vre-un înger pe pământ?!
Voi găsi iubirea de mult visata?!
Când si cum, vei ști doar tu,
Cheia temniței mele... în care m-ai închis.
Asa cum se învârtește pământul după soare,
Asa cred eu ca vei veni!
Soarta a lumii...
De ce mi-ai grăbit nașterea?
De ce m-ai grăbit sa cresc?
Cum fac sa știu ca tu, nici măcar nu ești născuta,
Sau poate ca ești deja, moarta?!
Prefer sa cred ca m-am născut la timpul potrivit,
Iar tu m-aștepți.... ascunsa...
Iubire, deșartă!
poezie
de
Diodor Firulescu
din
Viața într-o călimară
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice