Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Prieten cu timpul
Viața îmi face cu ochiul și eu tot cu ochiul trag
La un răsărit de soare, ce se înalță
Ca un cățel hoinar, în doua labe.
Arunc la vrabii firimituri dintr-o bucată uscată de pâine
Să le atrag, să mp bucur privindu-le.
Așa le-aud mai de aproape trilu...
Mă așez pe o bancă și scriu versuri.
Mi-șez pălăria pe față, ascunzându-mi în umbră ridurile
Și-ascult vocea timpului care coboară printre frunze
Cerându-și voie să se așeze pe bancă, lângă mine. Se așază...
Și sar ca ars privind la el. Offfff, cât este de bătrân,
În comparație cu ale lui riduirile mele
Sunt doar un tobogan de amintiri!
Un derdeluș de idealuri și de vise...
Ma întreabă de vreau să gust din desaga lui,
Răspund că nu-mi este foame, c-am mâncat,
Icoane, dumnezei și sfinți în mica mea călătorie prin ani.
Mă uit cu coada ochiului la el și văd,
Că este cu mult mai bătrân ca mine
Și are mâna grea, lăsată pe lângă corp.
Golind ștergarul de firimituri
În pumn, el mi-l întinde zicând:
Ia din firimituri și gustă,
De nu ai vrut sa te hrănești pe săturate!
Că viața este numai una
Și soarele apune, fugind ca șarpele-n câmpie
ÎInflăcărand tot orizontul.
Iar el îmi zice: strânge-mă în brațe,
Nu te rușina!
Și este înspăimântător de bine!
Stau într-o bancă, ca la liceu, coleg cu timpul.
Și deodată îmi dau seama
Ca trecutul nu îmi mai aparține, pierzându-se în timp...
Și eu rămân coleg în ceeași bancă cu timpul, în timp.
El nu mai este acum un străin
Îl simt prieten... El clepsidră și eu nisipul.
De aceea m-am împrietenit cu secundele...
poezie
de
Diodor Firulescu
din
Viața într-o călimară
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice