Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mai e puțin pînă-n seara lumii
Doamne, mai e puțin pînă-n seara lumii
Și încă n-am făcut nimic pentru Tine.
Atîta dragoste în inimă-mi coboară,
Cuvînt și faptă voi găsi pentru slujire?...
Aș clădi o cetate
Cu ziduri puternice, cu turnuri înalte
Cu porți deschizîndu-se larg
Spre departe
Cu temple-ncărcate-n balsam de-nchinare
Să intre oricare
Spre rugă, iertare...
Dar, Doamne, port în gîndu-mi
Cetatea mult promisă
Ce-așteaptă pregătită în cerul Tău
Cel sfînt
Minunea m-atrage-așa de mult
Că uit de-orice cetate pe pămînt
Aș săpa o fîntînă
Cu limpezi izvoare curgînd într-o pace
Deplină
Ca și cum apa ei
Ar putea să-Ți fie-alinare
Pe drumul fierbinte spre cruce
Ca și cum stropii ei
Ar putea să mai strige-acel strigăt
"Mi-e sete"
Dar, Doamne,
Am auzit de apa vie
Din fîntînile cerului
Cu cumpenele lor sprijinite de stele
Și nu mai știu decît s-aștept
Să-Ți văd iubirea oglindită-n ele
Aș aprinde o lumină
De parc-aș mai putea cu ea
S-alung întunericul din noaptea trădării
Să fac să se vad-adevărul
În pridvorul roman
În care Pilat
În loc să-și spele conștiința
Își spală mîinile...
Aș aprinde o lumină
Și-aș pune-o la răscrucea rătăcirilor
Acolo unde bîjbîie lumea
Neștiind încotro...
Dar, Doamne,
Am auzit de-o țară a luminii
La Tine sus, în care heruvimii
Te laudă zburînd printre jerbe de stele...
Și de atunci mă tot întreb
Ce lumină să-Ți aprind aș putea?
Poate doară
Inima mea...
poezie
de
Benone Burtescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice