Mă fură, uneori, trecutul
Mă fură, uneori, trecutul
Cu chemătoarea sa lumină
Și mintea, biruindu-și lutul,
Spre-a-nlătura necunoscutul,
Suspină-n dorul ei, suspină...
Și sufletul, prin ani, aleargă
La ieslea unui prunc, în paie,
Și nu pot anii ca să șteargă
Făclia stelei, ce-o să meargă
Cu magii, în bogate straie.
|
Module dinamice